In sfarsit !

Ciorchinii galbeni ai trandafirului din stanga intrarii ii echilibreaza movul glicinei din partea opusa. A ajuns sa imbratiseze balustrada pe toata lungimea si e plina, plina de flori, cum n-a mai fost ea niciodata. Am asteptat-o cinci ani sa infloreasca asa si n-a fost deloc usor, nu sunt un gradinar rabdator. A fost mai greu de fotografiat, fiindca balconul e inca inchis cu folia transparenta, de dragul rasadurilor de rosii. Azi am umblat mai mult privind in sus, ca sa ma bucur de frumusetea ei.

Am avut doua zile cu soare si am finalizat plantarea bulbilor de dalii in gradina : Arabian Night, Cafe au Lait si o dalie mai speciala, " dalia copac " sau " tree dahlia ", o specie botanica pe care am luat-o fiindca imi placeau florile mai altfel, ca sa descopar apoi cu surprindere, ca e o planta foarte inalta. Ati mai auzit de dalii care pot atinge cinci metri inaltime  ?  Sunt curioasa, cum se va comporta pe meleaguri grecesti.

Sa aveti o saptamana rodnica  !

Schimbare

S-a schimbat garda pasarilor ce pazesc anotimpurile.

Au plecat tacutele lisitele si au sosit randunelele galagioase. 

De dimineata zburau nebuneste, desenand cercuri deasupra valurilor marii.

Buna dimineata ! Va daruiesc o frezie liliachie.

Amintiri din bucatarie

   La noi acasa se impletesc multe influente gastronomice si, desi n-am renuntat la felurile traditionale romanesti, incercam sa pastram traditia dietei mediteraniene. 
   Am invatat sa gatesc sarmalute in foi de vita cu orez si mirodenii privind la mainile soacrei mele. Si imi amintesc de felul ei minutios de a le impatura de fiecare data cand le pregatesc.
    Ingredientele sunt putine, dar timpul necesar prepararii nu-mi permite sa incadrez reteta asta in categoria celor simple. Le-am facut duminica trecuta si le-am servit langa un pilaf cu midii.
    Frunzele de vita de vie pe care le-am folosit erau conservate in apa cu sare. Umplutura se face cu ceapa verde si praz, taiate marunt si sotate in ulei de masline peste care se adauga o ceasca de orez cu bob rotund. Se stinge cu putina apa sau un pahar de vin alb si se amesteca in orez o mana buna de marar, patrunjel tocat si cateva frunze de izma creata ( e o menta cu frunze mai subtiri, de un verde mai deschis, pe care o folosim mult la gatit aici in Grecia ). Se sareaza si se pipereaza. Se umplu frunzele cu cate o lingurita de umplutura si se aseaza sarmalutele in oala una langa alta. La sfarsit se adauga apa doar cat sa ajunga la stratul de sus, putin ulei si o lingura de pasta de rosii. Se acopera cu o farfurie intoarsa si se lasa pe foc mic sa fiarba inabusit, sub capac, cam 15 minute. Se trag apoi de pe foc si se lasa sa absoarba lichidul ramas. Sunt bune calde servite cu o lingura de iaurt, dar mie imi plac mai mult reci, ca o gustare langa un pahar de vin alb.
    In curand o sa avem frunze fragede, numai bune pentru sarmalute. Daca pana acum le faceati doar cu carne si orez, poate incercati si reteta mai simpla. Pofta buna  !

Close up

De data asta, privind de la inaltime.

Pe inserat

O poza de ansamblu cu trandafirul de la intrare. Lady Banks infloreste.

N-am facut poze de aproape, fiindca batea vantul si ramurelele mladioase se leganau de zor, dar maine dimineata o sa incerc din nou.

Miez de Martie

Dupa o saptamana insorita, gradina se gateste cu flori si frunze.

Au rasarit tot felul de plante noi, freziile s-au infoiat multicolor, 

printre cele albe se iteste o lalea liliachie iar ca bonus, 

s-au deschis primii boboci pe ramurelele grabitei Lady Banks.

Soarele a fost destul de puternic si pamantul a fost numai bun de sapat. 

Am plantat cateva randuri de cartofi. Albastri. Apoi am stat in garaj cu usa deschisa si am repicat rosiile in paharele de cafea. ascultand trilurile pasarilor din livada de vis-a-vis ... 

Pe fond rosu

Amintiri dintr-o drumetie de acum cativa ani ...

Pe coastele muntelui centaurilor, ratacind pe potecile ce leaga satele intre ele, am descoperit o casa rosie intr-un luminis. Nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap ca o casa vopsita intr-o culoare atat de vie poate fi atat de frumoasa. Nici n-am fotografiat-o in intregime, doar cateva detalii, eram grabiti, se lasa seara si mai avem mult drum de mers. 

Daca vreodata ajungeti in apropiere de Volos, sa va faceti timp sa urcati pe munte. Vara o sa va bucurati de racoare, e plin de livezi si de izvoare si e la doar cativa pasi de mare. 

     P,S. ( fara legatura cu pozele, dar asortat cu rosul ) :  Zilele astea trebuie sa-mi fac timp pentru repicarea primelor rosiute, iar ieri am semanat tura a doua de tomate, inca opt soiuri, cele mai tardive si in plus, ultimele sosite, favoritele Andreei, ciresele galbene. Multumesc Andreea  !  Fotografiile urmeaza.

Amestecate

In sfarsit, dupa o saptamana ploioasa si rece, azi am vazut soarele si cerul albastru. Se cuvine, sa dam o raita prin gradina.

Intai o sa ne oprim la salata, care se imputineaza pe zi ce trece. Ii acordam respectul cuvenit in farfurie, in diverse combinatii : cu varza alba sau rosie, cu ceapa verde, cu rucola, cu ridichi sau cu masline, uneori cu fasiute de rosii uscate sau bucatele de portocala.

Martie ud

    Am intrat in Martie in ritmul rafalelor de ploaie, temperatura a scazut, drumurile s-au transformat in lacuri, gradinile si livezile mustesc de apa. 
    Stau si ma gandesc cand am mai avut asa o primavara ploioasa ... 
    Nu se poate sapa, nu se poate semana, narcisele privesc in jos cu cupele ingreunate de apa ... 
    Ieri, intr-o pauza de ploaie, au aparut muntii ninsi pe fondul cerului intunecat. 
    Sunt curioasa ce vara va urma. Un lucru e sigur, gradinaritul e o treaba plina de surprize, nimic nu-i la fel de pe-un an pe altul.