Muscata parfumata

    O planta pe care am cunoscut-o de curind si am invatat sa o folosesc in bucatarie si nu numai. Creste aproape peste tot in Grecia si nu exista curte la tara fara o glastra din care se revarsa o muscata parfumata.
    Am gasit-o cu mai multe nume stiintifice ( Pelargonium roseum, Pelargonium odoratissimum, Pelargonium graveolens ) . I se mai spune si Geranium si apartine Fam. Geraniaceaelor.
    Ii place soarele si e foarte rezistenta la boli. Singura problema e ca nu se impaca deloc cu frigul. Iarna, la temperaturi negative, trebuie protejata.

    Nu impresioneaza prin aspect, florile sint roz - liliachii si micute iar frunzele adinc crestate, dantelate, acoperite de fini perisori alburii. Ramurile se apleaca si se intind pe sol, are un comportament de muscata cazatoare si e ideala pentru jardiniere.
    Daca frecati o frunza intre degete se elibereaza mirosul - puternic, iute, putin mentolat si cu note de lamiie ... Alunga insectele suparatoare ( mai ales tintarii ). 
    Se inmulteste extrem de simplu - prin butasi . 
    Se foloseste pentru a parfuma mai ales preparatele dulci. E un ingredient de baza pentru dulceata, marmelada si pelteaua de gutui. Se pune si in dulceata de struguri ( una din favoritele mele ) si in cea de coaja de lubenita, in orezul cu lapte ( reteta din insula Kefalonia ), inghetate, creme si salate de fructe. 
    Frunzele se pun la macerat in alcool amestecat cu sirop de zahar si se obtine un lichior delicat. 
   Ceaiul din frunzele aromate e tonic, diuretic, benefic pentru diabetici si scade colesterolul. In traditia populara e folosit si pentru afte, dureri de git, migrene si artralgii. Si sint grozave inhalatiile cu aburi in caz de raceala.  Ce mai, o planta buna la toate .