La sfirsit de ianuarie

   A trecut deja o luna din 2012 si nu-mi vine-a crede. Parca ieri a fost Craciunul ...
   Mai sint mai putin de doua luni pina la echinoctiul de primavara.  Afara e ud, pamintul e negru si gradina dormiteaza. Semintele si-au gasit locul in cutiute, in casa.  E o perioada cenusie ...   
   Dar ieri, in drum spre casa, ceva alb-roz mi-a atras privirea. O pata luminoasa in labirintul copacilor desfrunziti. Doar o creanga stinghera, plina de flori albe, la marginea drumului. Am incetinit, am intors masina si am oprit. E primul pom inflorit pe care il vad anul asta si, ca de fiecare data, cind vad florile de migdal, ma minunez de indrazneala lui.  Cum infloreste el asa, nebunul ? Noaptea temperatura coboara la limita brumei, ploua inghetat si taios si vintul sufla in rafale, dar lui nu-i pasa.  
   E un simbol al sperantei si al renasterii, nelipsit din ciclul naturii.  

                     Ma bucur si zimbesc la amintirea crengii inflorite ...