Jurnal de vacanta - la munte

   Dragi prieteni, bine v-am gasit  !
   Va multumesc din suflet pentru urarile de vacanta  !  A fost o vara frumoasa si fierbinte si toamna e binevenita. Jurnalul e gata sa primeasca in paginile lui cuvinte si imagini noi.
   Zilele au trecut in graba mare si s-au scurs, ca nisipul in clepsidra dar amintirile vacantei au ramas. O sa incep cu partea romaneasca a concediului.
    Pentru inceput, am fost acasa. Am stat la umbra merilor in gradina incredibil de verde si am fotografiat florile mamei ( in alta zi o sa le fac o dedicatie, mai pe indelete ). Ne-am umplut farfuriile cu clatite si papanasi pufosi cu dulceata proaspata de zmeura si am stat la povesti pe terasa,  privind aburii padurii dupa ploaie - am avut noroc ca s-a schimbat vremea special pentru noi, si am avut parte si de putina racoare. Am dormit pe saturate leganati de concertele greierilor in noapte. Muzica noptilor acolo e cu totul altfel.

   Dupa care, chiar in ziua referendumului, am incarcat familia in doua masini si am pornit spre Transalpina. Prima oprire a fost in vechiul Herculane, apoi la Tismana sub streasina padurii. Pe la prinz am ajuns in frumosul parc din Tg. Jiu si ceva mai incolo am poposit la Vasi-n batatura ( revin cu amanunte ). Seara, cu luna plina la orizont, am urcat serpentinele spre Ranca si ne-am extaziat in fata muntilor albastrii ... 
   A doua zi am traversat Carpatii spre Transilvania, inconjurati de pasuni alpine si mai apoi, de padurile de brazi. O zi scaldata in toate nuantele de verde, de la verdele galbui al ierburilor aspre, batute de soare si vint, la verdele argintiu si palid al lichenilor din padurea intunecoasa. Un regal incheiat cu un ospat de afine la marginea drumului si o furtuna de vara, cu fulgere si tunete, ce ne-a ajuns din urma la lacul Oasa. 
   Trebuia sa fi numarat berzele pe drum, ne-au insotit peste tot, n-a existat sat fara cuiburi de barza si toate aveau pui marisori. Cu toata seceta, se pare ca le merge bine ...
  

    La Baile Herculane, m-am intristat sa vad cladiri de o frumusete rara lasate in paragina si celebra statuie pazita de leii cu gurile secate. 
    Mi-am amintit de primele mele vacante la bai cu bunicii, cu multi ani in urma. Stateam la unul din hotelurile  devenite acum fantoma, ne plimbam in parc si faceam zilnic un drum la chioscul cu inghetata. 

      Pe valea Cernei ...  liniste si pace, drum umbros si izvorase la tot pasul ...

      La Tismana, doar citeva poze acum, dar mai am multe imagini din gradina ingrijita, inconjurata de zidurile albe. 

      Apoi tacerile lui Brancusi ...

       Si muntii Lotrului ... ireal de frumosi. M-am simtit mai aproape de cer la propriu si la figurat. 

                             Mi-am umplut camarutele sufletului cu verde.