La Vasi

    In drum spre Transalpina, inainte de Tg. Jiu, am iesit din drumul principal si-am luat-o spre munte, printre pasuni si plantatii de nuci. Am urcat un deal abrupt, acoperit in intregime de ferigi si am nimerit pe-un drumusor de tara. Si, ghidati de Vasi  prin telefon, am ajuns intr-un sat pe care nu-l stie GPS-ul, unde am fost primiti cu bratele deschise.
   Am stat sub bolta de vita de vie, am baut cafele si limonada de casa si am gustat o prajitura delicioasa, specialitatea lui Vasi ( reteta am gasit-o aici ).  Asta printre picaturi, fiindca intre timp ne jucam cu pisicii si alergam copii care umblau desculti prin iarba si se certau, care sa stea in  hamac ...
   Pe masuta de sub bolta lumina un buchet de flori salbatice iar linga noi niste mingi pufoase cu ochisori albastri se uitau mirate la lume.

    Eu m-am simtit de parca o stiam pe Vasi de-o viata. Si-am vorbit non-stop, invirtindu-ne in gradina, incercind sa le vedem pe toate, lucru imposibil la ce de plantute cresc acolo. Toate cotloanele gradinii-s folosite la maxim, totul e mulcit si ingrasat si, desi Vasi se necajea cu seceta, gradina mi s-a parut foarte verde, mai ales in portiunea straturilor cu ardei, in fata carora am cazut in extaz. Ati vazut ce de conserve a pus, n-are rost sa va mai povestesc.
   N-am facut multe poze, eram prea ocupata sa despic cu Vasi firu-n patru ... dar tot o sa va faceti o idee despre o gradina muncita cu drag.

       Asta-i fasolea trimisa de mine, ce a binevoit sa faca doar frunze si doua, trei pastai ...

    Ciprul de gradina imi ajungea mai sus de talie si era asa de stufos, ca am trecut cu greu de el, ca sa ajungem la ardei si la vinete.

       Si-aici, hotelul insectelor, doar e o gradina organica ...

        Si manunchiurile puse la uscat pentru seminte si pentru ceai ...

       Vasi si Gioni, va multumim ca ne-ati primit ! Unul din motivele, ca excursia a fost asa de reusita, a fost vizita asta, care ne-a lasat o amintire luminoasa si calda.