Despre carti dragi

     Prima amintire legata de carti e de pe vremea cand inca nu stiam sa citesc si bunicul ma incanta cu nesfarsitele " Povesti nemuritoare " in fiecare dupa amiaza. Stateam cuminte si ii sorbeam cuvintele, apoi asteptam sa adoarma si ma strecuram cu mare grija afara. Povestile erau necesare, somnul mai putin.
     Prima carte pe care am citit-o repetat a fost un volum din " Basmele " lui Ispirescu, intr-o editie foarte veche, cu o coperta ce inca ma fascineaza, ca un labirint visiniu cu negru. Ma ascundeam in marul din gradina, care-mi oferea crengile cu darnicie. Ani de zile m-am catarat in el cu carti in brate ... ultima oara am stat acolo citind despre viata lui Michelangelo si de atunci, frumusetea cartii lui Irving Stone e strans legata de parfumul merelor. In ultimii ani locul preferat de citit s-a schimbat radical, acum e un sezlong de pe plaja, pe cat posibil o plaja linistita, fara muzica in difuzoare si cu cat mai putini oameni in jur.
     Accesorii de lectura : un semn de carte special (de fiecare data altul ), o frunza sau o floare presata intre filele cartii, uneori o aripa de cicada sau de libelula, o ceasca de ceai sau o cafea cu gheata, o farfurie cu fructe sau un iaurt cu miere si, daca e iarna, un pled calduros si focul aprins. 
     Ce carti as vrea sa citesc  ? " Edith Wharton's Italian Gardens " de Vivian Russel si cartea ce a inspirat-o " Italian Villas and Their Gardens " a doamnei Wharton, " Walden " de Henry David Thoreau, " Women in my Rose Garden " de Ann Chapman si lista ramane deschisa. Chiar ieri am vazut un titlu nou printre achizitiile unui gradinar pasionat .  Cartea pe care si-o dorea cel mai mult pare foarte atragatoare. Mi se pare extrem de practic, sa ma documentez despre gradinaritul intr-un climat in schimbare. 
     Acum citesc despre musetel, am gasit o carte intitulata nici mai mult nici mai putin : " Musetelul vindeca 180 de boli  ". Incepe cu istoria musetelului, de la Dioscuridis citire si in final sunt insirate niste retete de lichioruri de plante de mai mare dragul. Daca o  sa le pun in practica, o sa le impartasesc cu voi, se intelege.
     Ar mai fi si altele de povestit despre carti, librarii si biblioteci, despre jurnale, versuri si vise. Ramane pe mai tarziu.
     Draga mea japoneza , sper ca ti-a facut placere sa citesti.