Pe carare

Cand padurea incepe sa isi schimbe culoarea ma apuca dorul de duca si, negresit, in fiecare toamna ajungem sa hoinarim pe carari de munte. 

De data asta a fost un interludiu foarte scurt, in padurea Sfantului Nicolaie de pe buza defileului raului Vikos, despre care am mai povestit. 

Cararea era plina de frunze aramii si alunecoasa dupa ploaia cu grindina de cu seara. De data asta n-am gasit ciuperci, nici flori de toamna, ca in alti ani, dar am avut muntele doar pentru noi.

Ne-am intors acasa cu un borcanel de praf de hribi, lichior de nuci si o sticla de vin rosu din pivnita gazdei.