Ceva simplu cu must

   E perioada in care se culeg strugurii si, cum mustul e din belsug,  merge o reteta  de covrigei cu must, parfumati cu scortisoara.
   Se foloseste must fiert sau un concentrat de must ( eu il cumpar in sticlute si il pastrez peste an, dar cine are struguri poate face singur petimezi, asa se cheama, fierbind mustul cu rabdare, pina se transforma intr-un sirop gros, visiniu, aproape negru - va invit sa vizitati blogul lui Myky , ca sa vedeti cum s-a descurcat, sa il prepare pentru prima oara ) . Il puteti conserva in sticle sterile luni de zile si e un indulcitor natural la fel de bun ca mierea, folosit din vremuri stravechi. E o sursa de fier pentru organism si se recomanda celor anemici si femeilor insarcinate sau mamelor ce alapteaza sa bea cite o lingura pe zi din mustul concentrat. Merge de minune oriunde se foloseste otetul balsamic, la salata, la marinat carnea, in sosurile dulci si acrisoare, ca sirop la clatite, in creme dulci sau, pur si simplu, deasupra unui bol de iaurt gros. 
    Reteta mea e cu petimezi, dar se poate adapta si cu must, caz in care folositi doar o ceasca de must in loc de petimezi si apa si adaugati zahar, ca sa inlocuiti dulceata siropului de must.

    Ingrediente : 4 cesti de faina ( din cea ce se foloseste la chec, daca nu e cu praf de copt, adaugati 2 ligurite de praf de copt ), 1 1/2 lingurita soda bicarbonat, 2 lingurite scortisoara, 1/2 cuisoare si 1/2 lingurita nucusoara ( mirodeniile sub forma de praf ),  1/2 ceasca de ulei de masline, 2 linguri de zahar, 3/4 ceasca petimezi, 1/3 ceasca apa sau suc de portocale.

    Cum se fac covrigeii : Se freaca bine uleiul cu zaharul la mixer cu viteza mare . Se obtine astfel un amestec cremos in care se adauga concentratul de must si se bate din nou cu mixerul 10 minute. Apoi se pune apa si se freaca pentru alte 5 minute. Urmeaza faina cernuta, soda si mirodeniile, ce se amesteca in masa lichida, initial cu o lingura de lemn, apoi se framinta. In final trebuie sa obtineti un aluat moale si elastic, cam ca o plastelina.

    Luam din aluat, bucatele de marimea unei nuci, pe care le facem suluri subtirele de aproximativ 15 cm lungime si formam covrigeii, rotunzi sau impletiti. Ii asezam pe tava unsa usor cu ulei, la distanta de cam 4 cm si ii dam la cuptorul incalzit in prealabil la 170-180 de grade Celsius pentru 12-15 minute, cel mult 20 de minute, daca ati facut covrigeii mai mari si au nevoie de mai mult timp, ca sa se rumeneasca. Ii lasam sa se raceasca si ii putem pastra in cutii ca si biscuitii. 
   

                    Azi au fost in meniu la micul dejun, cu lapte si smochine.

Comanda de bulbi

    Azi am rasfoit cataloagele pepinierelor de plante bulboase. E vremea, sa pun ceva narcise si lalele in straturi. Vad ca supravietuitoarele din sezonul anterior, mai ales narcisele precoce, freziile si muscari, si-au facut aparitia dupa ce a plouat binisor la inceput de Septembrie. 
    Fiindca am avut un procentaj relativ mare de disparitie la bulboasele din anii trecuti iar verile se preconizeaza tot mai fierbinti, am cautat informatii despre soiurile rezistente in climatul cald, mai mult sau mai putin arid. Am dat peste un articol despre narcisele iubitoare de caldura si citindu-l, am aflat, ca nu orice narcisa e sortita gradinii mele si ca ar fi cazul, sa ma profilez pe speciile mai rezistente. 
    Asa mi-am explicat de ce tufele inaripatei " Thalia "(  aparuta in 1916 ) revin an de an mai bogate. E o narcisa ideala pentru climatul meu mediteranean si e asa de frumoasa in gradina de primavara.

    La lalele treaba sta cam la fel, au sorti de a trece in primavara viitoare doar lalelele apropiate de cele salbatice. Am pus pe lista citeva lalele pitice cu origini in Asia si doar asa, de pofta am comandat si una alba si gratioasa din cele clasice. Stiu de-acum, ca va inflori frumos doar in primul an, eventual voi mai vedea o floare razleata in a doua primavara si gata. Am experimentat cu lalelele in fel si chip, le-am scos si le-am pus in frigider, le-am pus in jardiniere ... rezultatul nu e deloc multumitor. Incerc acum cu speciile botanice.
    Dupa indelungi consultari cu listele facute, am ales sa cumpar de la Floriana Bulbose , au o mare gama de bulbi de toate soiurile si parca am mai multa incredere in bulbii crescuti in Italia, conditiile climatice seamana mai mult cu cele ale Greciei. Au intrat in cos narcisele Thalia, Nir, Geranium si Erlicheer, Tulipa bakeri Lilac Wonder, Tulipa humilis, Tulipa Purissima, niste bulbi de crocusi si o punguta cu gladiole bizantine, pe care le-am vazut si in flora spontana. 
    Cu bulbii a fost usor, cu trandafirii mi-e mai greu sa iau decizia finala ... dar mai am vreo luna la dispozitie, ca sa vad ce vreau sa aduc in gradina.  Va urez un weekend frumos, cu multe clipe placute in gradina !      
    

Zinnia elegans

Fructe de mare

     In fiecare an cautam in mare scoici, arici de mare, stele viu colorate si ne bucuram de orice frumusete ni se dezvaluie. 
    Anul asta, marea ne-a facut surpriza sa ne daruiasca o pereche de caracatite minuscule. Erau ascunse in cochilia tepoasa a unui arici cules aproape de o barca pescareasca. Am scos ariciul afara si le-am descoperit pe locatare, spre fericirea celor mici. Au fost gazduite temporar intr-un pahar transparent de frappe si le-am fotografiat din toate unghiurile, ca pe niste vedete.
    Pe urma, copii le-au lasat in apa si ele s-au grabit sa plece, una chiar ne-a stropit cu o picatura de cerneala ca represalii. 
    Intr-una din scoicile astea ...

Pastel de toamna

   In gradina mea, unde plantele se simt invigorate dupa prima ploaie de toamna, seamana mai mult a primavara ... roua se-aduna pe frunze-n zori si melcii se catara pe zidurile insorite. Culorile-s mai pale, florile mai putine, dar e mult verde in jur si coltii primelor narcise si-au facut deja aparitia sub o tufa de agrise. Mi-e mai mare dragul, sa stau in gradina. E asa de bineee si termometrul arata din nou temperaturi normale.
   Nu e inflorita tufa de Cestrum, dar anul asta am mai multe Mirabilis care se deschid la ceas de seara si ma asteapta la intoarcere. Si trandafiri de toamna, podoabele scumpe ale gradinii, putini, dar pretiosi, iar linga carare se intinde ca un val un alyssum liliachiu.

Pe pervaz

                                                Miercurea fara cuvinte 

Insula Milos

    Ar trebui sa scriu despre gradina, stiu ... dar trebuie sa va povestesc despre Milos, acum, ca incepe sa se cristalizeze amintirea zilelor petrecute la mare.  Verde, albastru si alb, soare si rafale trimise de Eol ... 
    Am ajuns acolo in primele zile de Septembrie si ne-am intors chiar inainte de a suna clopotelul pentru inceperea anului scolar.
   A fost o vacanta superba, am dat ocol intregii insule si ne-am scaldat in apele incredibil de verzi . Milos o insula vulcanica si pe fundul marii exista izvoare cu apa calda, mai ales pe coasta sudica. Una din plaje, favorita noastra, avea pietris de marmura, alta avea nisip auriu, alta era impestritata cu pietre visinii si portocalii ... Peste tot rocile sint erodate de apa, aer si oameni, care au sculptat pesteri, coloane, catacombe, adaposturi de pirati ... mereu e ceva de descoperit.  
  Si fiindca o imagine valoreaza mai mult decit o mie de cuvinte :

Despre gradina

   M-am intors la ea.  Intram incet, incet in toamna si gradina rasufla usurata.  A scapat de arsita si de-acum o sa-si revina si-o sa ne bucure asa cum stie ea mai bine. 
   Ieri am curatat o multime de trandafiri de florile ofilite si am adunat uscaturile de prin straturi. Am tuns glicina, care se involbura nebuneste in jurul verandei, ramurile batute de grindina ale tufei de Cestrum ( anul asta n-o sa ne parfumeze serile ... miile de flori s-au scuturat prematur ) si am coafat-o  pe Lady Banks . Am tuns-o mai devreme si nu asa de mult ca in toamna trecuta. Incepe sa isi indeseasca lastarii dirijati spre balconul de la etaj si arata promitator.
   Urmeaza sa ma ocup de gradina de legume ... rosiile s-au uscat cu mici exceptii si trebuie smulse, cartofii nu i-am dezgropat inca, gramada de compost de iarna trecuta trebuie trecuta prin sita, pamintul sapat si capsunii inspectati si pregatiti de iarna. Semintele de salata vor fi semanate primele in avanpremiera sezonului umed. 
   De ieri ploua sanatos si o sa fie numai bine de sapat si de semanat rucola, spanac, morcovi, ceapa verde si usturoi, brocolli si varza neagra,  marar si patrunjel si niste sfecla, ca am gasit si seminte de sfecla, pe care nu-mi amintesc de unde le am. 
   Daca voi reusi sa cultiv macar a zecea parte din ce imi propun, ma declar multumita.
   Am gasit virfuri verzi intr-un cuib de narcise precoce si asta inseamna, ca trebuie sa scot bulbii pe care ii pastrez la frigider de citeva luni. Anul asta au stat la rece, de frica sa nu se deshidrateze.
   Gradina intra intr-un nou ciclu si ma simt si eu inviorata, facind planuri pentru anul viitor.
    Si, cum nu am poze noi, o sa colorez povestea de azi cu ultimele flori de vara, fotografiate inainte de vacanta. Poate in weekend reusesc sa ies cu aparatul in gradina ...

Rosa Magenta

La Vasi

    In drum spre Transalpina, inainte de Tg. Jiu, am iesit din drumul principal si-am luat-o spre munte, printre pasuni si plantatii de nuci. Am urcat un deal abrupt, acoperit in intregime de ferigi si am nimerit pe-un drumusor de tara. Si, ghidati de Vasi  prin telefon, am ajuns intr-un sat pe care nu-l stie GPS-ul, unde am fost primiti cu bratele deschise.
   Am stat sub bolta de vita de vie, am baut cafele si limonada de casa si am gustat o prajitura delicioasa, specialitatea lui Vasi ( reteta am gasit-o aici ).  Asta printre picaturi, fiindca intre timp ne jucam cu pisicii si alergam copii care umblau desculti prin iarba si se certau, care sa stea in  hamac ...
   Pe masuta de sub bolta lumina un buchet de flori salbatice iar linga noi niste mingi pufoase cu ochisori albastri se uitau mirate la lume.

La Tismana

Jurnal de vacanta - la munte

   Dragi prieteni, bine v-am gasit  !
   Va multumesc din suflet pentru urarile de vacanta  !  A fost o vara frumoasa si fierbinte si toamna e binevenita. Jurnalul e gata sa primeasca in paginile lui cuvinte si imagini noi.
   Zilele au trecut in graba mare si s-au scurs, ca nisipul in clepsidra dar amintirile vacantei au ramas. O sa incep cu partea romaneasca a concediului.
    Pentru inceput, am fost acasa. Am stat la umbra merilor in gradina incredibil de verde si am fotografiat florile mamei ( in alta zi o sa le fac o dedicatie, mai pe indelete ). Ne-am umplut farfuriile cu clatite si papanasi pufosi cu dulceata proaspata de zmeura si am stat la povesti pe terasa,  privind aburii padurii dupa ploaie - am avut noroc ca s-a schimbat vremea special pentru noi, si am avut parte si de putina racoare. Am dormit pe saturate leganati de concertele greierilor in noapte. Muzica noptilor acolo e cu totul altfel.