Flashback

Poze de acum doua zile. 

Pe malul lacului, in ultimul weekend de Septembrie.

Soare, apa, platani inca verzi, trestii inflorite, cactusi si leandri.

Apropo de leandri, stiati ca in greceste li se zice dafini amari  ?

Culoare in iarba

Doar o fotografie din excursia de azi 

si cele mai bune urari la inceput de saptamna  !

Optimism de toamna

Unul dintre motivele pentru care ma bucur ca intram in noul anotimp, sunt ploile care revigoreaza gradina. Incepe sa se vada diferenta. Plus ca in ultimele zile ploua dupa program, adica noaptea. Buruienile se scot usor si pamantul se sapa fara prea mult efort. Trandafirii au boboci si cateva flori, rodiile se rumenesc pe ram si rozmarinul pregateste frunze noi. 

Comanda de bulbi de narcise e pe drum, cutia de seminte a revenit in actualitate, intr-un cuvant, am pornit cu avant.

Zile frumoase  !

Provizii

E vremea cand pregatesc o portie de maghiran pentru rezerva de condimente. Nu il folosesc la fel de mult ca rigani, dar e nelipsit cand gatesc ceva cu carne. Si desi e verde in gradina tot anul, cel uscat, cules in preajma Rusaliilor, e mult mai aromat.

Manunchiul de flori a stat agatat la umbra si racoare si si-a pastrat aroma si culoarea. Planta contine uleiuri eterice din belsug. Dupa ce am frecat constiincios intre palme fiecare ramurica si bobocii rotunzi s-au desfacut usor, mainile imi erau lucioase si miroseau ca o spiterie. 

Si bucataria mirosea intr-un mare fel.

Magie

Dupa ploaie, infloreste bogat dumneaei, gigantica si parfumata.

Prima bucurie a gradinii de toamna de anul asta e iasomia cu flori simple. Chiar si acum, la ceas de seara, cand aleg fotografii si cuvinte, stau cu usa de la veranda deschisa ca sa ii simt parfumul. E racoare si liniste. Se aud doar greierii. In conditiile de fata, ziua de luni pare inca departe. Ca sa vezi, ce poate face o iasomie inflorita  !

O saptamana buna, la mijloc de Septembrie   ! 

Un voyage à Cythère

 Anul asta am intarziat sa povestesc despre saptamana petrecuta la mare. Acum ca vara sa dus, imi reamintesc cu drag de zilele cu gust de sare ...

Dupa cinci ore de drum cu masina si o ora cu vaporul, am ajuns mai jos de Peloponez, unde se intalnesc valurile si vanturile marii Ionice cu cele ale marii Egee. Acolo e Kythera, Insula Afroditei, cea nascuta din spuma, 
sau Insula Porfirei, disputata de-a lungul anilor de toti cuceritorii respectabili din Mediterana ( mai putin vikingii ). Venetienii au stat 600 de ani, fiind de departe cei care au influentat cel mai mult arhitectura si gastronomia insularilor.

Ape calde, limpezi si adanci, tarmuri pietroase ( bucuria iubitorilor de sarituri ), cioburi de amfore pe fundul marii, hamace pe plaja, manastiri si bisericute cocotate pe varfurile muntilor, acolo unde pe vremuri strajuiau templele zeilor antici, maslini aliniati ca la parada, ceramica minunata, alba ca portelanul, apusuri de soare fenomenale, cei mai buni pesmeti si cea mai aromata miere, bezele uriase si prajituri cu pasta de migdale, plus rosii super gustoase la piata ( de la care am recoltat seminte si planuiesc sa le cultiv in gradina anul viitor). 

Si as putea enumera o multime de nuante de albastru, dar va las in compania fotografiilor care sunt mult mai graitoare.

Diakofti

De Septembrie

Uneori imi gasesc echilibrul privind la lucruri dragi.

In sambata si duminica ce au trecut m-am bucurat sa fiu acasa si sa schimb cate ceva pe ici pe colo. O floare de hortensie pusa intr-o sticla veche de vin adusa din vacanta si cateva cochilii noi de arici de mare mi-au inseninat ziua.  Plus cateva buchete de busuioc ce nu apar in fotografii. 

Tot cu flori liliachii.

Ploaia a stat si cred ca maine o sa fie zi de smuls buruienile. Apoi incet, incet o sa inceapa sa intre in normal si aspectul gradinii. Plantele deja dau semne ca le-a priit umezeala. Incep sa ma gandesc la bulbi de narcise ...

Punct de intalnire

Astazi a fost zi de adunare pasareasca. Pe cablurile de curent si telefon din fata casei s-a desfasurat impresionanta sedinta a randunelelor din imprejurimi. Se pare ca ploile o sa le grabeasca zborul spre meleagurile calde. A fost o incantare sa le privesc. Se speriau cand un tunet se auzea in departare si cu toate astea se intorceau sa impodobeasca liniile negre ce pentru prima data mi s-au parut frumoase.

Si-acum, nu-mi ramane decat sa astept soarele ce rasare dupa ploaie.

Bine-ai venit, toamna  !