Au trecut doua saptamani de cand ne-am intors din Italia. Din nou am calatorit in Aprilie. De data asta a fost un periplu in Italia de Sud. Adica Mezzogiorno, cum spun italienii. Noua zile impartite la trei.
Am traversat cu vaporul marea Ionica si ne-am trezit dimineata la Bari. Orasul vechi ne-a intampinat cu stradute mirosind a sapun, de la multele rufe puse la uscat, mici temple sub arcade si cea mai buna granita de migdale. Apoi drumul a curs printre maslini si ogoare verzi pana la castelul de vanatoare al lui Federico II di Svevia si de acolo spre Matera.
Trei zile am stat in Matera si parca am iesit din timpul nostru. Am locuit intr-o casa sapata in piatra, in Sasso Caveoso, langa Santa Lucia alle Malve. Langa noi, o brutarie mititica scotea in zori paine de vreo zece feluri, cornete calde, focaccia si alte minunatii. Am umblat pe drumuri albe si am urcat nenumarate scari. Daca va plac bisericile rupestre si frescele de acum o mie si ceva de ani, Matera e locul in care trebuie sa ajungeti. Aaa, si e capitala regiunii in care s-au inventat carnatii 😊. Eu m-am simtit in paradis.
Apoi trei zile la Napoli. O nebunie de oras, in toata puterea cuvantului.
Chiar nu e de gluma sa conduci acolo, ne-am felicitat ca am iesit cu masina intreaga. Nici grecii nu sunt soferi disciplinati, dar ca napolitanii nu-s.
Ce mi-a ramas intens in memorie ? Cladirile inalte visinii, rosii si gri, ferestrele multe si balcoane inguste, acoperisul galeriei Umberto privit de pe balcon la micul dejun, cafeaua super buna, Spaccanapoli, peretii cu grafitti absolut peste tot, motocicletele si scuterele fara numar, patrulele de politisti per pedes si cu Lamborghini, muzeele pline de comori, bisericile somptuoase, vitrinele cofetariilor, pizzeriile si gelateriile cu numar de ordine, ca la banca, si un furnicar de lume, cum rar am mai vazut.
Chiar nu e de gluma sa conduci acolo, ne-am felicitat ca am iesit cu masina intreaga. Nici grecii nu sunt soferi disciplinati, dar ca napolitanii nu-s.
Ce mi-a ramas intens in memorie ? Cladirile inalte visinii, rosii si gri, ferestrele multe si balcoane inguste, acoperisul galeriei Umberto privit de pe balcon la micul dejun, cafeaua super buna, Spaccanapoli, peretii cu grafitti absolut peste tot, motocicletele si scuterele fara numar, patrulele de politisti per pedes si cu Lamborghini, muzeele pline de comori, bisericile somptuoase, vitrinele cofetariilor, pizzeriile si gelateriile cu numar de ordine, ca la banca, si un furnicar de lume, cum rar am mai vazut.
Iar in final, dupa o scurta oprire la Pompei, am poposit mai sus de Atrani,
in Valea Dragonului. In trei zile am ajuns sa ne afundam prea putin in atmosfera Coastei Amalfitane, cu toate astea, a fost perfect. Am vazut Ravello cu gradinile lui minunate si impresionanta catedrala din Amalfi, am fost la procesiunea din Joia Mare la Atrani, cu faclii, felinare si lumanari licarind in noaptea calda, am stat pe plaja pustie asteptand sa rasara luna plina, portocalie, am admirat glicinele venerabile inflorite, citricele protejate sub pergole pe terasele sapate in munte si felul in care localnicii cultiva fiecare palma de pamant. Am plecat cu un lamai in portbagaj si o reteta de tarta cu crema de lamaie de la proprietara pensiunii.
Ca sa fie cercul intreg, in ultima dimineata am coborat la Paestum, sa vedem ce a ramas din vechea Poseidonie. In afara de ruine si muzeul arheologic, acolo sunt doua cuvinte de ordine : mozzarella di bufala si carciofi, adica anghinare 😊. Pe seara ne-am imbarcat la Bari. In Sambata Mare am ajuns acasa, numai bine ca sa deschidem casa pentru oaspeti dragi.
 |
| Bari Vecchia |
