Flora Graeca urbana

  Duminica la pranz, dupa ce am pregatit pe jumatate straturile rosiilor, am ajuns in piata centrala a orasului. De jur imprejur naramzii erau plini de fructe. 

  Dulceata din coaja de naramze si cea din fructe verzi e o delicatesa pe care am gustat-o de cateva ori. E destul de laborioasa de facut. Mai degraba as face o marmelada, doar sa nimeresc vreun pomisor cu fructe intr-un loc mai dosnic. Am si o reteta noua de incercat, de provenienta anglo-saxona.

  Pentru amatori : marmelada de naramze. Se pot folosi si lamai in loc de portocalele amare.

Flora Graeca - Lila

N-am mai scris demult la capitolul asta. Si levantica asta m-a surprins atat de placut, incat vreau sa o pun bine in raftul amintirilor. Am trecut pe langa ea de patru ori mergand la plaja la inceputul lunii, in Chalkidiki. 

E prima oara ca vad planta in salbaticie.

Pun si un link pentru siropul de levantica. 

Pentru o cupa si jumatate de zahar si o cupa si jumatate de apa e nevoie de doar doua linguri de flori proaspete.

Ulei de dafin

Dupa ce am citit mai multe retete, am zis sa incerc si eu.

Am gasit o frumusete de dafin cu fructe coapte acum doua saptamani si am plecat cu un pumn de boabe negre, rotunde si lucioase. Le-am spalat si le-am maruntit in mojarul de piatra, care, iata, si-a gasit o noua utilitate. 

Apoi am pus fructele terciuite cu tot cu samburi intr-un borcanel si le-am acoperit cu ulei de masline. Am lasat vasul pe pervaz, la lumina, bine inchis. Azi am strecurat si am stors tot ce se putea stoarce.

 In final am obtinut o sticluta cu ulei parfumat, ce si-a gasit locul pe raftul din baie. Il folosesc periodic pentru masaj inainte de a ma spala pe cap. Pana acum il cumparam de la farmacie. De-acum stiu sa mi-l fac singura. 

Din gradina bunicului

Verdeturi de iarna  :  spanac, salata si ceapa verde.

S-a deschis sezonul la salata de laptuci, fricassee si placinta cu spanac.

O reteta recent pusa in practica, dupa ce am gustat-o la Timisoara in vara, la restaurantul sarbesc Dinar, e spanac la tigaie cu usturoi. 

Foarte simplu de gatit, se potriveste si la peste si la carne. Frunzele spalate, intregi, se soteaza in ulei de masline, intr-o tigaie incapatoare. Sarati, piperati, adaugati 1-2 catei de usturoi facuti alifie si eventual putina apa, daca frunzele sunt  mature si trebuie sa stea pe foc cateva minute in plus. 

In mai putin de zece minute aveti o garnitura colorata si gustoasa. Duminica trecuta am adaugat si frunze de mangold. Cred ca merge si cu frunze de sfecla frageda, care aici, in Grecia, traditional se fierb si se servesc in salata impreuna cu radacina sfeclei, fiarta sau coapta, apoi taiata rondele, totul stropit din belsug cu sos vinaigrette si usturoi. 

Surpriza zilei

Grenadina mea, care s-a transformat peste noapte in jeleu  😊  

Data viitoare o sa stiu ca trebuie fiert siropul doar cinci minute. 

Eu am lasat oala pe foc un sfert de ora ...

Uriasele de Kythera

Doar doua rosii pentru masa de pranz. Dupa ce am adunat semintele pentru recoltele viitoare, le-am pus in mixer cu un castravete mic, un ardei, tot mic, ulei de masline, o ceapa micuta, un catel de usturoi, sare, piper, tabasco, foarte putin otet si cateva cuburi de gheata. A fost pentru prima data ca am gatit gaspacho. Singura obiectie : a fost prea dulce. 

Rosii dulci = gaspacho dulce  😊

Sunt rosii rasarite din semintele de anul trecut, din Kythera. 

Eu le-am botezat " gigante de Kythera ". Doamna ce vindea rosiile in piata le avea de la parintii ei din zona de munte a Nafpaktiei, care e la doi pasi de noi. Adica au calatorit in Kythera si s-au intors in zona de origine. 

Meniu estival

 E cea mai simpla mancare de vara dupa salata. Legume amestecate, pregatite la cuptor. Punem in tava cam tot ce se gaseste in gradini la ceasul asta. Vinete ( cu tot cu coaja ), dovlecei ( cu sau fara floare ), cartofi noi, un ardei gras, suc de rosii sau rosii curatate de seminte si taiate cuburi. ceapa uscata, cativa catei de usturoi, sare, piper, rigani si putin cimbru. Totul se taie si se toaca dupa gustul bucatarului apoi stropim cu ulei de masline din belsug si dam la cuptor la foc potrivit cam trei sferturi de ora.

Se cheama briam sau tourlou. Se serveste cald, cu o bucata de branza grasa langa si neaparat o felie groasa de paine proaspata, ca sa avem cu ce curata farfuria de sos.

Pofta buna  !

Ceva simplu cu caise

Cea mai simpla prajitura cu fructe, prima de anul asta.

Ce urmeaza e cu caise, originalul e cu prune.

Ingrediente  :

125 g de faina

1 lingurita de praf de copt si un praf de sare

200 g de zahar tos

115 g unt moale

2 oua mari

caisele injumatatite, curatate de samburi

2 liguri de zahar tos

2 ligurite de suc de lamaie

1 lingurita de scortisoara

Zaharul si untul se bat spuma. Se adauga pe rand ouale intregi, apoi faina cernuta, cu praful de copt si sarea. Se toarna totul intr-o forma unsa cu unt si tapetata cu faina. Forma poate fi din cea cu inel detasabil sau o tavita de tarta. Deasupra se aseaza jumatatile de fructe cu miezul in jos, se stropesc cu sucul de lamaie, se presara cu cele doua linguri de zahar tos si in final cu praful de scortisoara. Se da la cuptor ( preincalzit la 180 de grade Celsius ) pentru 40-5o de minute. 

In poza e o felie de prajitura coapta in forma de tarta si fiindca forma mea e marisoara, am folosit cantitati duble. Fructele s-au afundat de tot in aluat si a iesit ca o prajitura umpluta. Cand am facut-o in forma cu inel si cu cantitatile initiale, a iesit mai subtire si fructele erau vizibile ca un mozaic. 

De obicei o servesc pudrata cu zahar, dar merge de minune si cu o cupa de inghetata, cand prajitura e inca fierbinte. Mi-ar place si cu un mot de frisca sau cu mousse de iaurt. 

Presupun ca ar fi la fel de buna cu cirese, visine, piersici si coacaze. 

Mai am de experimentat.

Mezé

Ce mai facem de mancare, cand trebuie sa improvizam ceva la repezeala ?

Chiftelute de icre, adica taramokeftedes, de la mama soacra citire.

Cu icre albe ( puse la desarat initial, cam o jumatate de ora in apa ), 

paine inmuiata in apa si stoarsa ( o franzela la 120 de grame de icre ), o ceapa uscata si 3-4 fire de ceapa verde ( eu le dau prin blender ), cateva linguri de ulei de masline, suc de lamaie si un praf de piper. 

Plus verdeata, patrunjel sau marar dupa pofta inimii. 

Se amesteca totul bine, bine si se lasa la rece cam o jumatate de ora. 

Se formeaza apoi frumusel chiftelutele ( cu mainile ude ), se dau prin faina si se prajesc in ulei ( daca se poate, tot de masline ). 

Sunt minunate pe post de gustare, cu o salata verde sau o salata de cartofi. 

Simplu si bun  !

Si bineintele, daca e mezé, se serveste cu un pahar de ouzo sau de vin alb.

Γεια μας  !

Cu ou si cu lamaie

O reteta favorita din meniul sezonului rece : supa de gaina greceasca. 

Va scriu cum o fac eu, ca doar cate bordeie, atatea obiceie.

Intai pun gaina portionata la fiert in apa cu sare si spumuiesc. 

Adaug boabe intregi de piper, doua foi de dafin si o ceapa intreaga cu cateva cuisoare infipte in ea. Las la fiert pana ce carnea se desprinde de pe os. 

Apoi strecor zeama si pastrez carnea la cald. Urmeaza legumele : morcovi, cartofi, radacina de telina, gulie ( daca am ) si rareori pastarnac ( nu se gaseste aici nici de samanta ). Plus frunze de patrunjel legate manunchi. Fierb legumele in zeama de gaina. Le scot langa carne si iar strecor zeama ramasa. In ea pun la fiert  jumatate de ceasca de orez spalat in apa rece. Aici folosim un orez special denumit soupe, dar cred ca merge orice soi de orez care infloreste frumos la fiert, din cele cu bobul mai rotund. 

Apoi trag oala de pe foc si ma ocup de avgolemono, adica de sosul de ou cu lamaie. La o portie de supa pun doua oua ( cat mai proaspete ) si sucul unei lamai marisoare ( sau doua mai mici ). Separ albusele si le bat spuma, apoi  adaug usurel galbenusele si in final sucul de lamaie. Cu polonicul iau putina supa ( doar zeama, nu si orez ) si amestecand rapid cu telul, torn supa calda, niciodata fierbinte, peste sosul avgolemono. Apoi inca un polonic si inca unul, pana se omogenizeaza si creste incet temperatura sosului, ca sa nu se taie. Ultima miscare e sa rastorn sosul in oala de supa si sa amestec energic. 

Supa e groasa, spumoasa si aurie. Se serveste imediat, cu carnea de gaina, legumele fierte si neaparat o felie de feta stropita cu ulei de masline si presarata cu rigani. Merg si niste masline picante.

Ramane una din supele noastre preferate de duminica. 

Pofta buna  !

P.S. - La ultima etapa e de dorit sa aveti un ajutor care sa toarne supa calda putin cate putin peste ou in timp ce amestecati.

Flora Graeca autumnala cu placinta

In spiritul anotimpului.

Daca n-am mere in gradina, le fotografiez pe cele padurete.

Mititele, rotunjoare si aproape coapte.

De cules nu se putea, erau inaccesibile. 

Dar sper sa se iveasca o alta ocazie cat de curand. As vrea sa le incerc intr-o prajitura sau jeleu si eventual as face otet.

Pana una-alta, am facut prima placinta de mere din toamna asta. 

In forma de tarta unsa cu ulei de masline, cu aluatul intins cu mana ( 1/2 kg de faina cu fraf de copt, 1 pachet de unt, o ceasca de zahar, doua oua si coaja de portocala sau lamaie sau alta aroma la indemana ), 4-5 mere rase amestecate cu putin zahar, scortisoara si lichior de portocale facut in casa si pe deasupra un bulgare de aluat dat prin razatoarea mare. E cea mai rapida reteta pe care o stiu si nu da gres niciodata. In umplutura se pot adauga nuci, migdale sau stafide blonde inmuiate in rom sau coniac. De data asta am folosit boabe de struguri dintr-o dulceata zaharisita. De servit cu un glob de inghetata, chiar daca afara ploua si vremea s-a racit.

P.S. - poze cu penultima felie :

Ceva simplu cu iaurt

Desertul favorit din vara asta.

Gofra cu iaurt, fructe si miere de cimbru. 

Daca ajungeti sa comandati gofre ca desert in Grecia, va recomand varianta de fata, cea mai racoroasa si aromata. E micul dejun de vacanta perfect. Acelasi lucru e valabil si pentru cina.

Poftim la dulceata !

E perioada de varf pentru portocale, asa ca facem dulceata si marmelada .

Dulceata din cοaja de portocala, mai mult ca sigur ca ati gustat. Eu o folosesc si la prajituri, salate de fructe si alte deserturi.

Se folosesc portocale cu coaja groasa, cu cat mai groasa, cu atat mai bine. Se spala bine, se razuiesc usor si apoi se cresteaza si se desprind feliile de coaja. Se ruleaza si se fixeaza melcisorii cu o scobitoare sau se fac ghirlande insirate pe sfoara. Apoi se fierb in doua ape, cate 10 minute de fiecare data. Se lasa in continuare in apa rece, schimband apa de cateva ori. In ziua urmatoare se fierbe siropul ( 1 kg de zahar cu 3 cupe de apa ) si cand e legat, se adauga melcisorii. Se fierb 10 minute. Se lasa in sirop cateva ore bune, chiar si o noapte ( o sa vedeti ca siropul se subtiaza din cauza lichidului eliberat din cojile de portocala ), apoi se fierb din nou pana se ingroasa siropul, adaugand sucul unei lamai. Se pun in vase de sticla cu gura larga si se pastreaza in frigider.

In acelasi fel se face si dulceata din coaja de bergamota, 

naramza sau chitra. 

Ceva simplu cu spanac

In spirit mai putin sarbatoresc, va scriu despre un fel de mancare traditionala greceasca ce intra in categoria felurilor gatite cu legume si orez. Se cheama spanakorizo. Tot ce se termina cu -rizo, in greceste inseamna 

' cu orez '.  Adica ce se vede in farfuria de mai jos e spanac cu orez.

Simplu de preparat si gustos. Se poate face si cu spanac congelat si ceapa uscata in loc de cea verde. Ingredientele sunt exact cele ale umpluturii placintei de spanac, minus ouale si branza, plus orezul si, la alegere, o ceasca de suc de rosii sau sucul unei lamai.

Aveti nevoie de 1 kg de spanac, un manunchi de ceapa verde, un praz ( daca aveti, nu neaparat ), o ceasca de orez pentru rizotto, un manunchi de marar proaspat, o ceasca de bulion, ulei de masline, sare si piper.

Ceapa si prazul, taiate marunt, se calesc in ulei de masline ( turnati ulei din belsug, cat sa acopere fundul cratitei de un deget grosime ). Se adauga frunzele de spanac spalate bine si taiate fasii. Se soteaza si se stinge cu apa calda, cam o ceasca. Cand incepe sa fiarba, se adauga orezul si apoi inca doua cesti de apa si sucul de rosii sau, daca aveti, rosii proaspete date pe razatoare. Urmeaza mararul tocat, sarea si piperul. Nu se amesteca mereu ca la rizotto, dar trebuie avut mare grija sa nu se prinda mancarea. Cand orezul e aproape gata, se trage deoparte. In faza asta mancarea trebuie sa fie zemoasa, sa curga din lingura. Se lasa sa se raceasca acoperita cu un servet. In greceste se zice ca se lasa " sa isi traga zeama ".

Serviti cu masline si cu branza de oaie. 

PS - daca folositi lamaie in loc de rosii, puneti sucul de lamaie in farfurie in momentul in care serviti, dupa gust.

Sper sa va placa, daca incercati reteta. Pofta buna  !

Ceva bun cu migdale

Fiindca Vasi mi-a cerut reteta ...

Din categoria " fara legatura cu gradina "  :  prajitura Craciunului 2014. 

Ceva nou, dar care contine multe ingrediente traditionale bucatariei grecesti. Blatul dens si aromat e dublat de un strat de ciocolata amaruie. 

Pentru blat se amesteca 400 de grame de faina de migdale cu 200 de grame ciocolata amara maruntita, 150 de grame fisticuri si nuci usor prajite si tocate grosier, 80 de grame smochine uscate taiate marunt si inmuiate o ora in 60 ml cognac, doua linguri de amidon si cinci linguri de zahar nerafinat. Se amesteca apoi cu sase albusuri batute spuma cu cinci linguri de zahar. 

Se da la cuptor intr-o forma tapetata cu hartie de copt ( o forma cu diametrul de 26 cm si inaltimea de cel putin 6 cm ). Cuptorul se preincalzeste la 200 grade Celsius. Dupa 10 minute se scade temperatura la 150 de grade si se mai lasa o jumatate de ora. 

Inainte de a fi gata blatul se topesc la abur 350 de grame de ciocolata cu un pachet de unt ( 250 de grame ), apoi cand se raceste putin, se amesteca in crema de ciocolata sase galbenusuri, batute spuma cu doua oua intregi si trei linguri de zahar. Se toarna imediat peste blatul scos din cuptor si se mai lasa la copt un sfert de ora la 100 de grade Celsius.

PS - Vasi , asa-i ca seamana cu prajitura ta  ? 

Ceva bun cu dovleac

O placinta cu dovleac si branza de oaie, o placinta de vara.

Ingredientele umpluturii  :  dovleac de placinta ras si stors cu rabdare, branza de oaie ( feta ) faramata cu mana, cam o farfurie cu varf, 4-5 oua batute cu putin lapte si cateva linguri bune de gris. 

Tava se unge cu ulei de masline, foile la fel, se pune umplutura, se acopera cu marginile foilor rasfrante, se unge cu un ou batut partea ramasa libera din umplutura si se da la cuptor cam o ora, pana se rumeneste.

Nu mai ramane, decat sa hotarati daca va place mai mult placinta calda sau rece. Va recomand cu caldura, sa incercati cat mai multe placinte cand veti calatori in Grecia. Mai ales partea continentala e renumita pentru ele si variatiile sunt infinite. Dar nici insulele nu se lasa mai prejos. Ati auzit de placinta cu creveti  ?

Vin aromat

Desi in gradina mea trandafirii sunt la mare cinste, cea mai cautata pagina de pe blog e cea despre muscata parfumata sau indrusaim, cum am aflat ca se numeste din comentariile voastre. Ca urmare, m-am gandit sa va dau inca o reteta traditionala in care se folosesc frunzele aromate ale plantei. 

Poate ca ati auzit de lichior, dar v-ar tenta sa gustati un pahar de vin cu indrusaim  ?  E foarte simplu de preparat. Puteti folosi vin alb, rosu sau roze ( favoritul meu ). La 1,5 lt. de vin e nevoie de 1/2 kg de zahar ( daca vinul e mai dulce, chiar mai putin ) si 30-40 de frunze de indrusaim, spalate si uscate. Vinul se incalzeste aproape de punctul de fierbere si apoi se adauga zaharul amestacand pana se topeste. Se ia de pe foc si se adauga frunzele aromate. Se lasa apoi sa se raceasca, se strecoara si se pune in sticle. Neaparat se pastreaza la frigider. Se serveste cu sau fara gheata. 

Στην υγειά σας  !  In sanatatea voastra  !

Amintiri din bucatarie

   La noi acasa se impletesc multe influente gastronomice si, desi n-am renuntat la felurile traditionale romanesti, incercam sa pastram traditia dietei mediteraniene. 
   Am invatat sa gatesc sarmalute in foi de vita cu orez si mirodenii privind la mainile soacrei mele. Si imi amintesc de felul ei minutios de a le impatura de fiecare data cand le pregatesc.
    Ingredientele sunt putine, dar timpul necesar prepararii nu-mi permite sa incadrez reteta asta in categoria celor simple. Le-am facut duminica trecuta si le-am servit langa un pilaf cu midii.
    Frunzele de vita de vie pe care le-am folosit erau conservate in apa cu sare. Umplutura se face cu ceapa verde si praz, taiate marunt si sotate in ulei de masline peste care se adauga o ceasca de orez cu bob rotund. Se stinge cu putina apa sau un pahar de vin alb si se amesteca in orez o mana buna de marar, patrunjel tocat si cateva frunze de izma creata ( e o menta cu frunze mai subtiri, de un verde mai deschis, pe care o folosim mult la gatit aici in Grecia ). Se sareaza si se pipereaza. Se umplu frunzele cu cate o lingurita de umplutura si se aseaza sarmalutele in oala una langa alta. La sfarsit se adauga apa doar cat sa ajunga la stratul de sus, putin ulei si o lingura de pasta de rosii. Se acopera cu o farfurie intoarsa si se lasa pe foc mic sa fiarba inabusit, sub capac, cam 15 minute. Se trag apoi de pe foc si se lasa sa absoarba lichidul ramas. Sunt bune calde servite cu o lingura de iaurt, dar mie imi plac mai mult reci, ca o gustare langa un pahar de vin alb.
    In curand o sa avem frunze fragede, numai bune pentru sarmalute. Daca pana acum le faceati doar cu carne si orez, poate incercati si reteta mai simpla. Pofta buna  !

Placinta cu urzici

     Ieri a fost zi de placinta. Am adunat urzicile cele mai fragede si am incercat o reteta noua, cu radacini in traditia vlahilor din muntii Pindului.
     Daca stiti sa intindeti foi de placinta e bine, daca nu, cumparati foi de gata. Eu pun 1/2 de kilogram de faina, o cescuta de ulei de masline, o lingurita de sare, putin otet si apa calduta cam un pahar. 
    Pentru umplutura e nevoie de urzici oparite si tocate, cam o farfurie adanca plina cu feta sau telemea de oaie sfaramata, 3-4 oua proaspete, putin ulei de masline si doua linguri de iaurt grecesc ( iaurtul se poate inlocui cu smantana groasa ). Nu va pot da cantitatile exacte, fiindca eu lucrez " la ochi ", dar umplutura placintei cu verdeturi nu trebuie sa fie mai groasa de un deget, asa am invatat de la soacra mea. Eu am adaugat si spanac, pe care il aveam in congelator. L-am scos si l-am frecat cu o lingurita de sare, ca sa se dezghete rapid. Se storc bine de zeama verdeturile, se bat ouale, se adauga branza, se pipereaza dupa gust si se amesteca totul. 
     Foile se intind in tava unsa cu ulei de masline - doua foi jos, doua foi sus si stropim cu ulei intre foi. Umplutura se intinde uniform, apoi se intorc marginile foilor de jos peste umplutura si se infasoara ca un pachet cu celelalte doua foi. Pe deasupra, se unge cu ulei. Se cresteaza placinta in patrate inainte de a o pune in cuptorul fierbinte, ca sa iasa aburul pe masura ce se coace si sa nu se umfle la mijloc. Se tine la foc potrivit o ora si mai bine si se taie dupa ce s-a racit. 
     Pofta buna  !

Dulce cu gutui

De o saptamana asteptau gutuile sa se transforme in peltea.

Ieri seara le-am curatat frumusel si au fiert in apa putina si suc de lamaie, cat sa le acopere, impreuna cu casutele samburilor legate intr-un saculet de panza.  Am pus si doua betisoare de scortisoara. Gutuile fierte le-am facut piure si  au poposit din nou pe foc, de data asta cu zahar ( la 1 kilogram de piure, 1 kilogram de zahar si sucul in care au fiert ).  Am dat focul mic si am amestecat pana ce pelteaua s-a desprins de pe peretii vasului. 

In final am turnat-o fierbinte intr-o tava emailata.  Azi am portionat-o.  Jeleurile de gutuie tavalite prin zahar tos au fost apreciate cum se cuvine de baieti. O parte au fost puse la pastrare intre straturi de hartie cerata, inchise intr-o cutie de tabla in care au fost candva biscuiti. 

     PS - Ca sa nu lase sirop, tavaliti bucatelele de jeleu prin zahar scurt timp inainte de a le servi, altfel zaharul se inmoaie si nu mai au aspectul brumat.