Nu sunt masline, desi seamana mult, mai ales cu cele salbatice. Le-am fotografiat ieri, in curtea Muzeului de Istorie Naturala Goulandri, la Atena.
Am mai povestit despre ele pe scurt undeva pe blog, dar n-am intrat in amanunte. Sunt fructe de dafin, la fel de pretioase ca si frunzele, dar nu in gastronomie. Din ele se obtine uleiul de dafin, un ulei verde si foarte parfumat, folosit mai ales pentru ingrijirea podoabei capilare. Intra in componenta vestitului sapun de Alep.
Uleiul intareste firul de par, il hidrateaza si ii inchide culoarea.
In plus, produce hiperemia scalpului in urma masajului si are efecte benefice impotriva alopeciei. Face bine si la matreata.
Intr-un cuvant, e leacul minune pentru sanatatea parului.
Eu il folosesc inainte de baie, la radacina firelor de par.
Infasor apoi un prosop in jurul capului, In cateva minute pielea se incalzeste si simt ca ma furnica din loc in loc. Dupa o jumatate de ora ma spal pe cap cu samponul obisnuit. De prisos sa adaug, ca in baie mirose dumnezeieste iar parul si palmele mele raman parfumate ore in sir.
Se gaseste de cumparat in farmacii si in magazinele naturiste. De notat, cel mai bun ulei de dafin provine din Creta si de la manastirile Muntelui Athos.