Cu noroc ...

                                                Miercurea fara cuvinte

De Sf. Dumitru

      Nelipsite din decorul toamnei, tufele enorme, visinii, se apleaca sub greutatea florilor.

           

Trandafiri alpini - Flora Graeca

 In primele zile de octombrie, inainte de ultimele ploi, am fost la munte. Am urcat in masivul Pindului pe un traseu pe care l-am facut pentru prima data cu multi ani in urma, spre adapostul Astraka si apoi spre Lacul Dracului adapostit in umbra muntelui Smolikas. O zi cu miros de piatra si iarba ...

 La la tot pasul, chiar la mai mult de 2000 de metri inaltime, am dat peste tufe de trandafirii salbatici. Macesele imbujorate straluceau pe crengute, irezistibila atractie pentru un fotograf pasionat de gradina ...

Asteptare

   Ieri a plouat. Putin dar bine. 
   Azi toarna cu nemiluita. Parca s-au rupt zagazurile norilor si vine potopul.  Pe strada se poate circula doar cu cizme de cauciuc iar de dimineata, cerul era asa de cenusiu, ca-mi venea sa intorc masina spre casa in loc sa merg la birou. 
   Nici nu stiu, daca sa ma bucur, ca am semanat acum doua zile ceva morcovi, spanac si salati, sau sa ma necajesc, ca ploaia va spala toate semintele ... trebuie sa am rabdare vreo zece zile, ca sa concluzionez. 
   Varza, conopida, prazul si broccoli stau bine, dar laptucile, ondulate sau nu, fiind ele ceva mai firave din fire, s-au cam intins la nivelul solului. Melcii au iesit la plimbare si au ajuns sa se urce chiar pe geamul de la bucatarie, obraznicie fara margini.
   Tufa de cestrum a inflorit in ceasul al doisprezecelea iar tufanelele, ca de obicei, s-au umplut cu paduchi negri, pe care nu-i pot decima cu solutia de soda si sapun, fiindca ploua ... 
   Trei bulbi de Lilium candidum si cinci de lalele indigo fara nume, cumparati impusiv, asteapta rabdatori, sa stea ploaia. 
    Am intrat de-a binelea in toamna ... 

Cactusii mamei

   Dupa ce ati vazut coltul cactusilor de la Tismana , o sa va arat si cactusii mamei, o parte din colectia ei. 
   Stau in coltul cel mai insorit al curtii si infloresc printre zorele si clematite. Luna asta o sa intre la caldura, in casa,  pe etajerele din fata ferestrelor, alaturi de cele 300 de ghivece de toate soiurile si de toate marimile, pe care, de doua ori pe an, parintii mei le spala, le curata si le muta - in primavara afara, la soare, iar in toamna, inauntru, la adapost.

O gradina submarina

Rasaduri noi si rozmarin

    In asteptarea plantutelor ce vor aparea din semintele puse de mine, am imbogatit gradina de legume cu rasaduri noi de salata, varza, conopida si broccoli, primite de la socrul meu. Plus trei siruri de praz sub visin ...
   S-au prins frumusel si, cu exceptia citorva frunze ciuruite de melci, le merge bine. Le ud zilnic la radacina si ma bucur de ele, ca de-o jucarie noua. 
   In ansamblu, gradina din spatele casei arata din ce in ce mai imbietor ... vita canadiana e inca verde si se catara pe gardul vecinului, trandafirii agatatori isi trimit lastarii noi deasupra cararii iar rozmarinul a luat-o razna. 

Ceva simplu cu must

   E perioada in care se culeg strugurii si, cum mustul e din belsug,  merge o reteta  de covrigei cu must, parfumati cu scortisoara.
   Se foloseste must fiert sau un concentrat de must ( eu il cumpar in sticlute si il pastrez peste an, dar cine are struguri poate face singur petimezi, asa se cheama, fierbind mustul cu rabdare, pina se transforma intr-un sirop gros, visiniu, aproape negru - va invit sa vizitati blogul lui Myky , ca sa vedeti cum s-a descurcat, sa il prepare pentru prima oara ) . Il puteti conserva in sticle sterile luni de zile si e un indulcitor natural la fel de bun ca mierea, folosit din vremuri stravechi. E o sursa de fier pentru organism si se recomanda celor anemici si femeilor insarcinate sau mamelor ce alapteaza sa bea cite o lingura pe zi din mustul concentrat. Merge de minune oriunde se foloseste otetul balsamic, la salata, la marinat carnea, in sosurile dulci si acrisoare, ca sirop la clatite, in creme dulci sau, pur si simplu, deasupra unui bol de iaurt gros. 
    Reteta mea e cu petimezi, dar se poate adapta si cu must, caz in care folositi doar o ceasca de must in loc de petimezi si apa si adaugati zahar, ca sa inlocuiti dulceata siropului de must.

    Ingrediente : 4 cesti de faina ( din cea ce se foloseste la chec, daca nu e cu praf de copt, adaugati 2 ligurite de praf de copt ), 1 1/2 lingurita soda bicarbonat, 2 lingurite scortisoara, 1/2 cuisoare si 1/2 lingurita nucusoara ( mirodeniile sub forma de praf ),  1/2 ceasca de ulei de masline, 2 linguri de zahar, 3/4 ceasca petimezi, 1/3 ceasca apa sau suc de portocale.

    Cum se fac covrigeii : Se freaca bine uleiul cu zaharul la mixer cu viteza mare . Se obtine astfel un amestec cremos in care se adauga concentratul de must si se bate din nou cu mixerul 10 minute. Apoi se pune apa si se freaca pentru alte 5 minute. Urmeaza faina cernuta, soda si mirodeniile, ce se amesteca in masa lichida, initial cu o lingura de lemn, apoi se framinta. In final trebuie sa obtineti un aluat moale si elastic, cam ca o plastelina.

    Luam din aluat, bucatele de marimea unei nuci, pe care le facem suluri subtirele de aproximativ 15 cm lungime si formam covrigeii, rotunzi sau impletiti. Ii asezam pe tava unsa usor cu ulei, la distanta de cam 4 cm si ii dam la cuptorul incalzit in prealabil la 170-180 de grade Celsius pentru 12-15 minute, cel mult 20 de minute, daca ati facut covrigeii mai mari si au nevoie de mai mult timp, ca sa se rumeneasca. Ii lasam sa se raceasca si ii putem pastra in cutii ca si biscuitii. 
   

                    Azi au fost in meniu la micul dejun, cu lapte si smochine.

Comanda de bulbi

    Azi am rasfoit cataloagele pepinierelor de plante bulboase. E vremea, sa pun ceva narcise si lalele in straturi. Vad ca supravietuitoarele din sezonul anterior, mai ales narcisele precoce, freziile si muscari, si-au facut aparitia dupa ce a plouat binisor la inceput de Septembrie. 
    Fiindca am avut un procentaj relativ mare de disparitie la bulboasele din anii trecuti iar verile se preconizeaza tot mai fierbinti, am cautat informatii despre soiurile rezistente in climatul cald, mai mult sau mai putin arid. Am dat peste un articol despre narcisele iubitoare de caldura si citindu-l, am aflat, ca nu orice narcisa e sortita gradinii mele si ca ar fi cazul, sa ma profilez pe speciile mai rezistente. 
    Asa mi-am explicat de ce tufele inaripatei " Thalia "(  aparuta in 1916 ) revin an de an mai bogate. E o narcisa ideala pentru climatul meu mediteranean si e asa de frumoasa in gradina de primavara.

    La lalele treaba sta cam la fel, au sorti de a trece in primavara viitoare doar lalelele apropiate de cele salbatice. Am pus pe lista citeva lalele pitice cu origini in Asia si doar asa, de pofta am comandat si una alba si gratioasa din cele clasice. Stiu de-acum, ca va inflori frumos doar in primul an, eventual voi mai vedea o floare razleata in a doua primavara si gata. Am experimentat cu lalelele in fel si chip, le-am scos si le-am pus in frigider, le-am pus in jardiniere ... rezultatul nu e deloc multumitor. Incerc acum cu speciile botanice.
    Dupa indelungi consultari cu listele facute, am ales sa cumpar de la Floriana Bulbose , au o mare gama de bulbi de toate soiurile si parca am mai multa incredere in bulbii crescuti in Italia, conditiile climatice seamana mai mult cu cele ale Greciei. Au intrat in cos narcisele Thalia, Nir, Geranium si Erlicheer, Tulipa bakeri Lilac Wonder, Tulipa humilis, Tulipa Purissima, niste bulbi de crocusi si o punguta cu gladiole bizantine, pe care le-am vazut si in flora spontana. 
    Cu bulbii a fost usor, cu trandafirii mi-e mai greu sa iau decizia finala ... dar mai am vreo luna la dispozitie, ca sa vad ce vreau sa aduc in gradina.  Va urez un weekend frumos, cu multe clipe placute in gradina !      
    

Zinnia elegans