Despre maci

 Ce se poate spune despre maci ? In afara de faptul ca ne incinta cu petele de culoare in lanuri si pe marginea drumurilor.
 Nu intru in amanunte botanice. Toata lumea stie cum arata si se gasesc foarte usor. 

 Ce vreau eu e sa atrag atentia asupra unei plante, care in trecut era folosita in medicina antica si in medicina populara si  in bucatarie.  Are efecte emoliente si calmante.

 Chiar si acum, in Grecia se consuma frunzele de mac, inainte de formarea florilor, cind planta e inca frageda.  Se vind manunchiuri de frunze tinere  de mac, la piata. Se fierbe si se foloseste in salate, amestecata cu alte ierburi comestibile si se adauga in umpluturile de placinte, mai ales amestecata cu spanac.

 Din petalele proaspete, puse intr-un vas de sticla cu ulei de masline si lasat totul la soare, se prepara in Creta  renumitul  " ulei rosu " al farmaciei populare.  E  folosit pentru masaj, in caz de lovituri sau nevralgii si ca emolient pentru diverse afectiuni ale pielii  sau la vindecarea cicatricilor.

 Se mai foloseste si ca antitusiv, atit uleiul de mai sus, cit si ceaiul din petale de mac.
 Ceaiul se face din petale uscate, ce se pun in apa fierbinte ( cam trei linguri, la o ceasca ) si se lasa citeva minute la infuzat. Cu ceaiul respectiv se pot face gargare in caz de diverse afectiuni bucale sau faringite si e bun si pentru spalatul ochilor in caz de conjunctivite. Se  foloseste  si  pentru spalare fetei,  cu efect impotriva ridurilor.

 Semintele de mac sint mult mai cunoscute : se folosesc in panificatie, patiserie si cofetarie. Romanii le prajeau si le amestecau cu miere. Mie imi place sa fac felii de brinza feta invelite in foaie de placinta - ravasele -  prajite in putin ulei de masline, cit sa se rumenesca foaia.  Le servesc apoi cu miere si seminte de mac ( sau susan ).   

 Si tot cautind despre mac, am dat si peste o reteta de lichior cu petale de mac, alcool, zahar, coaja de la o lamiie si apa de trandafiri. N-am incercat-o, dar mi se pare promitatoare.