Doar fiindca mi se pare ca se potriveste zilei de azi,
luminoasa dar melancolica si cumva incetosata.
Ramas bun Octombrie !
miercuri, 30 octombrie 2013
joi, 24 octombrie 2013
Liliachii
Boboci si flori in gradina de toamna, leganandu-se pe lujeri subtiri ...
Azi am stat cateva ore afara, am tuns iasomia si-apoi am privit inserarea printre florile de Cosmos ...
luni, 21 octombrie 2013
La padure
Ne-am intors din excursie cu febra musculara si o multime de fotografii. Ciupercile mai mult le-am pozat, decat le-am cules. Am ales sa parcurgem defileul raului Vikos, un traseu de 12 km, pe care l-am parcurs in 7 ore. Si cum la munte se insereaza mai devreme si drumul s-a dovedit mai salbatic decat ne asteptam, am mers contra cronometru, sa nu ne prinda noaptea din urma.
Am stat la o mica pensiune de familie, intr-o conac construit in 1875. O recomand cu caldura celor ce doresc sa viziteze muntii Pindului. M-am simtit ca si cum timpul a stat in loc ... Imi pare rau, ca nu am avut mai multe zile la dispozitie ... dar sigur o sa ne intoarcem, mai sunt multe de explorat.
Padurea ne-a primit cu bratele deschise, cu aer tare si parfumat, cu coarne rumene si porumbe liliachii, cu pietre albe ca de creta, ochiuri albastre de apa si urme de ursi pe carare ... Iarba noua crescuta dupa ultimele ploi era impodobita cu ciclame salbatice si la tot pasul salvia argintie se infoia pe langa carare.
Am mancat ciuperci salbatice, am cules si noi cateva palarii ( " Palaria sarpelui " ) pe care cei din zona le numesc " prepelite ", am gustat lichiorul de galbiori si am aflat reteta de la doamna Ana, gazda noastra de weekend. Mi-a spus, ca usuca intai ciupercile, taiate fasiute, apoi le pune in alcool ( ei folosesc un fel de rachiu obtinut din struguri, care aici se cheama tsipuro ) si in final adauga siropul facut cu zahar.
Fotografiile sunt doar o oglindire ...
Am stat la o mica pensiune de familie, intr-o conac construit in 1875. O recomand cu caldura celor ce doresc sa viziteze muntii Pindului. M-am simtit ca si cum timpul a stat in loc ... Imi pare rau, ca nu am avut mai multe zile la dispozitie ... dar sigur o sa ne intoarcem, mai sunt multe de explorat.
Padurea ne-a primit cu bratele deschise, cu aer tare si parfumat, cu coarne rumene si porumbe liliachii, cu pietre albe ca de creta, ochiuri albastre de apa si urme de ursi pe carare ... Iarba noua crescuta dupa ultimele ploi era impodobita cu ciclame salbatice si la tot pasul salvia argintie se infoia pe langa carare.
Am mancat ciuperci salbatice, am cules si noi cateva palarii ( " Palaria sarpelui " ) pe care cei din zona le numesc " prepelite ", am gustat lichiorul de galbiori si am aflat reteta de la doamna Ana, gazda noastra de weekend. Mi-a spus, ca usuca intai ciupercile, taiate fasiute, apoi le pune in alcool ( ei folosesc un fel de rachiu obtinut din struguri, care aici se cheama tsipuro ) si in final adauga siropul facut cu zahar.
Fotografiile sunt doar o oglindire ...
miercuri, 16 octombrie 2013
sâmbătă, 12 octombrie 2013
Crocusi
Scriu mai rar, pun tot mai putine poze, dar sunt aici.
Ma bucur de toamna, de soare si de ploaie, de racoarea noptii si de fierbinteala zilei. Azi au fost cam 30 ° Celsius si aerul era impregnat de apa ce se evapora. O zi perfecta, fara vant si fara nori.
Mi-au inflorit ambasadorii toamnei, crinii de toamna sau brandusele aurii.
De dimineata le-am vazut, le-am fotografiat si le impart acum cu voi.
Sa aveti o duminica frumoasa si o saptamana perfecta, optimista,
ca si culoarea stelutelor de toamna !
miercuri, 9 octombrie 2013
Ciuperci ...
In gradina si-au gasit locul doar rasadurile de salata, patrunjelul si 10 fire de praz. Restul e in asteptare din cauza ploii si a unei viroze rebele ... plus, ca programul a devenit foarte incarcat de cand au inceput scolile.
Dar cum la mijlocul lunii vom merge la munte si tare-as vrea sa culegem ciupercute ( mi-a facut o pofta nemaipomenita Magda, cu fotografiile si retetele ei ), am luat in brate o carte despre buretii din Grecia si ma documentez. O sa avem si ajutorul gazdelor, care cunosc ce creste in zona si ne-au asigurat ca vom manca ciuperci, chiar daca n-o sa culegem, fiindca primavara a fost darnica si au facut provizii din belsug. De-abia astept, sa gust lichiorul de galbiori ...
Si uite-asa, citind, am gasit dovada, ca frumoasele fotografiate in iarba din fata casei anul trecut erau comestibile si regret ca n-au ajuns in tigaie ...
Iar imensa palarie din poza de mai jos am intalnit-o pe pasunile alpine la mijloc de toamna. E Palaria Sarpelui, dar atunci nu stiam sa o identific ... Cat traieste omul invata !
Dar cum la mijlocul lunii vom merge la munte si tare-as vrea sa culegem ciupercute ( mi-a facut o pofta nemaipomenita Magda, cu fotografiile si retetele ei ), am luat in brate o carte despre buretii din Grecia si ma documentez. O sa avem si ajutorul gazdelor, care cunosc ce creste in zona si ne-au asigurat ca vom manca ciuperci, chiar daca n-o sa culegem, fiindca primavara a fost darnica si au facut provizii din belsug. De-abia astept, sa gust lichiorul de galbiori ...
Si uite-asa, citind, am gasit dovada, ca frumoasele fotografiate in iarba din fata casei anul trecut erau comestibile si regret ca n-au ajuns in tigaie ...
Iar imensa palarie din poza de mai jos am intalnit-o pe pasunile alpine la mijloc de toamna. E Palaria Sarpelui, dar atunci nu stiam sa o identific ... Cat traieste omul invata !
joi, 3 octombrie 2013
In gradina uda
Ce mai face gradina ... e uda, in sfarsit. Apa a patruns adanc si e numai bine de sadit varza si de semanat spanacul si salata. Am pregatit si un strat afanat pentru morcovii de iarna ... In weekend o sa-mi fac de lucru cu degetele in pamant.
Am cules ultimele rosii, niste italenesti cu pliseuri ... si le-am mancat cu capere si omleta cu ciuperci.
O, cum as face, sa fie ziua mai lunga acum, ca e posibil sa stau afara fara sa ametesc de caldura. Ziua sunt cam 2o-24 de grade Celsius, noaptea de-abia scade temperatura la 16-17 grade. Jachetele le-am scos, dar stau atarnate in cuier...
Am gustat primele mere din marul nostru. Trebuia sa fie ionatane ... s-au dovedit a fi aurii ... Macar la mine sunt mere, tata a pus in gradina un mar cumparat, care a rodit scoruse.
Citesc o carte despre gradinile mediteraneene si ma straduiesc sa pun in practica sfaturile autoarei. Gradina trebuie sa ajunga la un echilibru si sa fie prezentabila in fiecare anotimp. Pana acum n-am ajuns la performanta asta. Perseverez. Invat sa apreciez si plantele mai putin impresionante, dar mai tenace si adaptate la mediu.
Si ca sa nu fie cuvintele orfane, fara poze, le insotesc cu ultima floare de vineta. O steluta luminoasa in mijloc de toamna ...
Am cules ultimele rosii, niste italenesti cu pliseuri ... si le-am mancat cu capere si omleta cu ciuperci.
O, cum as face, sa fie ziua mai lunga acum, ca e posibil sa stau afara fara sa ametesc de caldura. Ziua sunt cam 2o-24 de grade Celsius, noaptea de-abia scade temperatura la 16-17 grade. Jachetele le-am scos, dar stau atarnate in cuier...
Am gustat primele mere din marul nostru. Trebuia sa fie ionatane ... s-au dovedit a fi aurii ... Macar la mine sunt mere, tata a pus in gradina un mar cumparat, care a rodit scoruse.
Citesc o carte despre gradinile mediteraneene si ma straduiesc sa pun in practica sfaturile autoarei. Gradina trebuie sa ajunga la un echilibru si sa fie prezentabila in fiecare anotimp. Pana acum n-am ajuns la performanta asta. Perseverez. Invat sa apreciez si plantele mai putin impresionante, dar mai tenace si adaptate la mediu.
Si ca sa nu fie cuvintele orfane, fara poze, le insotesc cu ultima floare de vineta. O steluta luminoasa in mijloc de toamna ...
miercuri, 2 octombrie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)