Povesti despre Creta

O calatorie in care am incercat sa revedem locuri dragi si sa descoperim altele noi. Lista ramane deschisa.

Intai a fost traversarea marii Egee, pe o mare ce torcea ca o pisica mangaiata. Ne-au intampinat muntii albastrii cu varfurile albe, ireale.

Apoi Heraklion, muzeul, fantana lui Morozini, bougatsa lui Kirkor, acvariul si palatul de la Knossos la ceas de seara ... 

  In drum spre Chania am iesit din drumul principal si am intrat in alta lume.  Maslini cat vezi cu ochii si verde pictat cu galben, manastiri si biserici de o frumusete rara,  izvoare sub platani si, cu cat urcam mai sus, cu atat mai multa liniste si mai multi drumeti in cautare de orhidee. 

Pe seara am ajuns in portul vechi al romanticei Chania si am cazut in adoratie. E atata frumusete acolo, incat ti se taie rasuflarea ...

A urmat Sfakia, tara de piatra cu tarmuri aparate de coaste atat de abrupte incat drumurile sunt mai mult pe mare decat pe uscat.  O zi pe mare si in mare. Am cumparat prosoape in sat si am facut prima baie de anul asta pe plaja de la capatul Cheilor Samaria. Era programata o drumetie in chei, dar ploile si zapezile ultimei ierni au facut cararea impracticabila pentru cel putin inca doua saptamani. In ultima zi am ales sa coboram spre mare pe coasta nordica ( o sa va povestesc alta data despre cum Creta poate semana cu Middle Earth ) si apoi am inchis cercul intorcandu-ne la Heraklion pentru vaporul de seara, dupa o masa buna cu rachiu servit in carafe aburite si iaurt cu caimac si dulceata de gutui.

PS - Stiati ca numele stiintific al gutuilor se trage de la numele antic al orasului Chania  ?  Pe vremuri se chema Kydonia.

Ramane sa ne intoarcem pentru Samaria.